O definiție pentru adjurare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adjuráre s. f., pl. adjurări

Intrare: adjurare
adjurare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adjurare
  • adjurarea
plural
  • adjurări
  • adjurările
genitiv-dativ singular
  • adjurări
  • adjurării
plural
  • adjurări
  • adjurărilor
vocativ singular
plural