4 definiții pentru adinta
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
adinta vi [At: ȘAPTE TAINE (1645) / Pzi: adint/ E: nct] (Pbl) 1 A lua aminte. 2 A fi cu gândurile la ceva.
‡ADINTA (adint) vb. intr. (OOS.) (TKT.) A lua aminte.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ADINTA vb. (Mold.) A lua aminte. Îi stă mintea și adintă tot acolo la dînsa. ȘAPTE TAINE. Pleacă-ți ureachea și-mi adintă a Domnului, spuindu-ți culcuș nesămănat. DOSOFTEI, PARIMIAR. Etimologie necunoscută. Cf. chemului.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de Dana Georgescu
- acțiuni
adínt, a -á v. intr. (lat. ad-hiantare, d. hians, hiántis part. prez. d. hiare, a căsca, a dori cu poftă, „cu gura căscată”, ca și it. spaventare d. lat. expaventare, a spăĭmînta, format tot dintr’un part. prez. P. ian devenit in, cp. cu creștin. V. hiat). Vechĭ. Mold. (Tkt. Acad.). Mă uĭt cu atențiune, nu daŭ uităriĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| verb (V3) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
adinta, adintverb
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.