2 definiții pentru adevărătate

adevărătáte sfs [At: CORESI, ap. HEM 327 / E: adevăr + -ătate] (Înv) Adevăr (6).

adevărătáte f., pl. ățĭ. Vechĭ Adevăr.

Intrare: adevărătate
adevărătate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adevărătate
  • adevărătatea
plural
  • adevărătăți
  • adevărătățile
genitiv-dativ singular
  • adevărătăți
  • adevărătății
plural
  • adevărătăți
  • adevărătăților
vocativ singular
plural