3 definiții pentru ademenit (s.n.) ademinit adimenit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ademenít1 sn [At: GANE, CONV. LIT. XX, 130 / Pl: ~uri / E: ademeni] (Nob) Ademenire (3).
ademinít1 sn vz ademenit1 corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adimenit1 sn vz ademenit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: ademenit (s.n.)
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)