3 definiții pentru aciuător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
aciuător sn [At: DA ms / V: aciotor / Pl: ~oare / E: aciua + -(ă)tor] (Îrg) Adăpost. corectat(ă)
acĭŭătór saŭ aciotor n., pl. oare. Vechĭ Loc de aciŭat, adăpost refugiŭ (vsl. pribĭežište).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
aciotor sn vz aciuător corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: aciuător
aciuător substantiv neutru
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
aciotor substantiv neutru
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
aciuător, aciuătoaresubstantiv neutru
- 1. Adăpost. MDA2sinonime: adăpost
etimologie:
- aciua + -(ă)tor. MDA2