4 definiții pentru abrupt (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABRÚPT, -Ă, abrupți, -te, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Porțiune de teren) cu pantă foarte înclinată. 2. Adj. Fig. (Despre stil) Fără legătură, inegal. 3. (Despre un organ) Târâtor, repent. – Din fr. abrupt, lat. abruptus.

ABRÚPT, -Ă adj. 1. (Despre povârnișuri) Cu pantă foarte înclinată; accidentat, prăpăstios. 2. (Despre stil) Fără legătură; aspru; inegal. 3. (Bot.; despre un organ) Repent, târâtor. // s.n. (Geol.) Orizont (3) [în DN] dur de gresii și calcare, cu înclinare foarte mare, în regiunile cu climă aridă. [Cf. lat. abruptus, fr. abrupt].

abrúpt, -ă I. adj. 1. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios. 2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal. 3. (bot.; despre un organ) terminat brusc. II. s. n. formă de relief abruptă (I, 1). (< fr. abrupt, lat. abruptus)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abrúpt2 (a-brupt) s. n., pl. abrúpturi

Intrare: abrupt (s.n.)
abrupt2 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: a-brupt
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abrupt
  • abruptul
  • abruptu‑
plural
  • abrupturi
  • abrupturile
genitiv-dativ singular
  • abrupt
  • abruptului
plural
  • abrupturi
  • abrupturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

abrupt (s.n.)

  • 1. Porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.
    surse: DEX '09
  • 2. geologie Orizont dur de gresii și calcare, cu înclinare foarte mare, în regiunile cu climă aridă.
    surse: DN

etimologie: