3 definiții pentru abrupt (pl. -uri)

abrúpt2 (a-brupt) s. n., pl. abrúpturi

ABRÚPT, -Ă adj. 1. (Despre povârnișuri) Cu pantă foarte înclinată; accidentat, prăpăstios. 2. (Despre stil) Fără legătură; aspru; inegal. 3. (Bot.; despre un organ) Repent, târâtor. // s.n. (Geol.) Orizont (3) [în DN] dur de gresii și calcare, cu înclinare foarte mare, în regiunile cu climă aridă. [Cf. lat. abruptus, fr. abrupt].

abrúpt, -ă I. adj. 1. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios. 2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal. 3. (bot.; despre un organ) terminat brusc. II. s. n. formă de relief abruptă (I, 1). (< fr. abrupt, lat. abruptus)

Intrare: abrupt (pl. -uri)
abrupt (pl. -uri)
substantiv neutru (N24) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abrupt abruptul
plural abrupturi abrupturile
genitiv-dativ singular abrupt abruptului
plural abrupturi abrupturilor
vocativ singular
plural