2 definiții pentru abilitat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
abilitát, -ă adj. Căruia i s-a conferit un grad, o împuternicire oficială. • pl. -ți, -te. /v. abilita.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
abilitat adj. m., pl. abilitați; f. sg. abilitată, pl. abilitate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: abilitat
abilitat adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
abilitat, abilitatăadjectiv
- 1. Căruia i s-a conferit un grad, o împuternicire oficială. DEXI
etimologie:
- abilita
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.