O definiție pentru abducere


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abdúcere s. f., g.-d. art. abdúcerii

Intrare: abducere
abducere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abducere
  • abducerea
plural
  • abduceri
  • abducerile
genitiv-dativ singular
  • abduceri
  • abducerii
plural
  • abduceri
  • abducerilor
vocativ singular
plural

abduce

  • 1. A duce (de undeva); a lua, a apuca altă cale.
    surse: DEXI MDN '00

etimologie: