O definiție pentru abalienațiune

*abalienațiúne f. (lat. abalienátio, -ónis). Jur. Acțiunea de a abaliena. – Și -ație, dar ob. -are.

Intrare: abalienațiune
abalienațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abalienațiune
  • abalienațiunea
plural
  • abalienațiuni
  • abalienațiunile
genitiv-dativ singular
  • abalienațiuni
  • abalienațiunii
plural
  • abalienațiuni
  • abalienațiunilor
vocativ singular
plural