zuz, -ă s.f. adj. (reg.) 1 s.f. Gălăgie; atmosferă (încordată) determinată de producerea unui anumit eveniment (neplăcut). ◊ Expr. A fi în zuză cu... = a se afla într-o situație încordată din cauza... 2 s.f. Femeie nebună. 3 adj. Care este zăpăcit. • pl. zuzi, -e. /etimol. nec.

ZUZ 1. Zuz, Ioan 1767 (M Put 99); -u Gh. dobr. (RI XI 212). 2. Zuza b. mold., 1581 (Sur II); – vornic (Sur XXII). 3. Zozia vornic mold. (Sur XVII).