zapa¹ interj. (repet.) Cuvînt care imită lătratul cîinelui. Moșneagul dă să intre și el, cățelușa iar zapa, zapa (POP.). • și zap interj, /onomat.

zapa² vb. I. v. zappa.

ZAPA cf. sapa subst. 1. – olt. (16 B II 174); – ar. filantrop, ctitor al stadionului Zapeion din Atena. 2. Cf. Zapan Cotruță, pren. act.