PLEVAIȚĂ, plevaițe, s. f. Numele a două plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina lânoasă și ramificată de la bază, cu flori mici, roz-violacee sau roșii-purpurii, persistente, care cresc în regiunile de stepă și de silvostepă; imortelă (Xeranthemum annuum și foetidum). [Pr.: -va-i-] – Et. nec.

PLEVAIȚĂ ~e f. bot. Plantă erbacee de stepă, având tulpină erectă, ramificată, lemnoasă, frunze lanceolate și flori roz-violacee, persistente; imortelă. [Sil. -va-i-] /Din pleavă

plevaiță s. f. (sil. -va-i-), g.-d. art. plevaiței; pl. plevaițe

PLEVAIȚĂ s. (BOT.; Xeranthemum annuum și foetidum) imortelă, (reg.) cununiță, măturică, pelin, pleviță, tavnică, tavniță.

XERANTHEMUM L., CUNUNIȚĂ, PLEVAIȚĂ, IMORTELĂ, fam. Composltae. Gen originar din Europa, regiuni mediteraneene și Orient, cca 7 specii, plante erbacee, anuale. Flori puține ca număr, cele radiale cu 2 buze, femele, sterile, cele ale discului cilindrice, hermafrodite, fertile, cu 5 dinți, albe, roz sau roșii, în capitule solitare, lung- pedunculate terminale, pe ramuri înconjurate de un involucru cu foliole glabre, pergamentoase, în mai multe rînduri, cele din interior colorate, mai lungi, radiante. Papus cu pînă la 10 scvame. Frunze alterne, liniare, întregi, glabre. Plantă ramificată, gri.