VĂGĂ 1. – sătean (17 V 19);- zis și Vîgă (IO 50); Văgăiu fonetism grec pentru Bogoi Vlahul, erou ar. din evul mediu (DR II 492). 2. Văgăi (Capidan) rectificat: Vagaia (în Am 108, 135); Văgaia Manea (17 B 111 517) prob. < marital. 3. Văgiulești scris Și Vogiulești s., olt. (16 B VI 204) < Văgiu; v. și Veg/a, -ea.