vîrtos, -oasă adj., adv. I adj. 1 (pop.; despre ființe, mai ales despre oameni, ext., despre corpul lor sau despre părți ale corpului lor) Care este voinic, puternic, viguros, vînjos, robust. Le era frică de țăranul acesta onest care, cu pumnul lui vîrtos, i-ar fi strivit (EMIN.). ◊ Ext. (despre plante) Se împletește iedera pe un stejar vîrtos (FIL.). 2 Fig. (înv.; despre oameni sau despre caracterul, manifestările etc. ale lor; adesea urmat de determ. introduse prin prep. „în”) Care este neclintit, statornic; hotărît, ferm. Acesta e un om înțelept, vrednic și vîrtos în năcazuri (SADOV.). ◊ (adv.) Să ținem vîrtos credința (VARL.). 3 (pop.; despre corpuri, materii etc.) Care este tare, solid, dur, dens, compact. A doua zi, sculîndu-mă fericit de pe patul meu cel vîrtos de paie, și aninîndu-mi mantaua de umere, începui să colind stradele orașului (EMIN.). ◊ Expr. (A fi) vîrtos la cap = (a fi) dîrz, încăpățînat, îndărătnic. Ei, dar părintele Trandafir e vîrtos la cap: unde pleacă, merge și ajunge, ori moare pe drum (SLAV.). ♦ (despre substanțe, alimente etc.) Care este compact, consistent, dens. Vezi să nu iasă prea vîrtoasă mămăliga (VOIC.). 4 (despre vinuri) Care are o concentrație mare de alcool; tare. Ceru poame, un vin mai vîrtos, alt rînd de cafele (M. I. CAR.). II adv. Cu putere, cu forță, cu tărie; zdravăn, tare; mult. Vru să-i smucească cartea din mînă; dară băiatul o ținea vîrtos (ISP.). ◊ Expr. (înv.) A sta vîrtos = a interveni cu energie. Sta împărăteasa vîrtos să facă pace (NEC.). III adv. (înv., pop.; la compar.) 1 Mai mult, mai tare, în mai mare măsură. Cine iubește tatăl sau muma mai vîrtos de mine, nu e mie destoinic (COR.). 2 Mai ales, mai cu seamă, în special, îndeosebi. Nu numai mirenii să cade să se ispoveduiască, ci mai vîrtos și noi cei besericești (ANTIM). ◊ Expr. Cu atît(a) (sau, înv., cît) mai vîrtos = cu atît mai mult. Datoria îl apăsa cu atît mai vîrtos, cu cît n-ar fi voit să afle cineva c-o are (SLAV.). Mai vîrtos că... = mai cu seamă că..., mai ales datorită faptului că... Acestuia îi plăcu deApafi, mai vîrtos că era om mare și spătos (BARIȚ.). 3 (în constr. advers.) Mai degrabă; dimpotrivă. Nice de unul folos află, ce mai vîrtos întru amar mearse (COR.). • pl. -oși, -oase. /lat. *virtuōsus, -a, -um <virtus, -utis.

VÎRTÓS scris VĂRTOS, Gh. (Hur 80); < adj.