vrajă sf [At: (a. 1563) CORESI, ap. TDRG / Pl: vrăji / E: vsl вража] 1 (În basme și superstiții) Transformare miraculoasă a lucrurilor Si: farmec (1), vrăjire (1), vrăjitorie (1), (pop) vrăjitură, (reg) vraci (6). 2 Mijloace magice pentru realizare unei vrăji (2). 3 (Pop; mpl) Farmec (2). 4 (Pop) Descântec (1). 5 (Fig) Farmec (7) irezistibil. 6 (Fig) Efect irațional produs de o pasiune, de o emoție estetică. 7 (Rar; îla) În ~ Care încântă. 8-9 (Fam) Vrăjeală (1-2).

vrajă s.f. 1 Ansamblu de procedee, formule, gesturi etc. prin care (se crede că) sînt invocate anumite spirite (rele) pentru a produce miracole; practica acestor procedee, formule, gesturi etc.; transformare miraculoasă a cuiva sau a ceva în urma unui astfel de fenomen; mijloace magice întrebuințate pentru aceasta; farmec, vrăjire, vrăjitorie, (înv., pop.) vrăjitură, (pop.) vrăjeală. Se ducea în turburea împărăție a umbrelor, de unde venise pe pămînt, momită de vrăjile babei (EMIN.). ◊ Loc.adj. De vrajă = magic. Bogățiile sînt, dar se află sub farmec; trebuie să găsim cuvîntul de vrajă ca ele să se deschidă (SADOV.). ◊ Loc.vb. A face vrăji = a vrăji. A rupe vraja = a) a anula efectele unor practici magice; b) a întrerupe o situație plăcută, o stare sufletească euforică. ◊ Fig. A fost o vrajă și un trăsnet; într-un ceas s-au contopit două destine (ARGH.). 2 Farmec, descîntec. Ea șopti o vrajă dulce și... el se prefăcu într-o floare (EMIN.). 3 Fig. Însușirea, puterea de a fermeca, de a captiva, de a fascina. Femeia aceasta avea... o vrajă delaolaltă senzuală și mistică (PHIL.). 4 Atmosferă de încîntare, de farmec, de atracție. Dragostea este vrajă și beție, iar inteligența omului ca și judecata nu au ce căuta în dragoste (CA. PETR.). ◊ Loc.adj. În vrajă = care este vrăjit, care încîntă. Izvorul cel în vrajă Sună dulce în urechi (EMIN.). 5 Fig. (fam.) Înșelătorie, minciună. Nu-mi umbla cu vrăji. • pl. vrăji. /<sl. veche вража.

VRÁJĂ, ard. (Viciu 16).