voit¹, ~ă a [At: (a. 1694) FN 23 / Pl: ~iți, ~e / E: voi²] 1 Realizat în mod intenționat. 2 Făcut conform voinței (4). 3 Ales cu grijă. 4 (Rar) Pretins. 5 Dorit² (1).

voit² sm [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~iți / E: pn wojt] (Mol; înv) Șoltuz.

VOIT (VOIUT) < slav < germ. Vogt „administrator la un feudal”. 1. Voet t. (Cras 99) -ești, azi Voitești s.; Voit b. (M mar); – din Voitești (17 B III 511); Voit/a moșul (Î Div); -escu, -ești, ceată (ib.). 2. Voitec < ceh Vojtek. 3. Voiteg s. băn. 4. Voitin/ul, -el, ss. 5. Prob. prin disimilare: Vaitiș (Am) și Văitoianu < *Văitoaia. 6. Voiutul, munt. 1591 (T C I 131).