vlăsie sf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~ii / E: Vlăsia] (Mun) Pădure (de șes).

vlăsie s.f. (reg.) Pădure (de șes). Pînă la marginea orașului au venit lupii din vlăsia de lîngă Vede (STANCU). • pl. -ii. g.-d. -iei. /de la nm. pr. rom. Vlăsia.

Vlăsie f. pădure întinsă care, înainte de 1848, se întindea în susul Bucureștilor ca un arc, coprinzând mănăstirile Cernica, Pasărea, Snagov etc. Cuibul haiducilor în vremea fanarioților, în urmă gazdă de tâlhari: parćă ar fi în codrul Vlăsiei.

MOARA VLĂSIEI, com. în jud. Ilfov, situată în Câmpia Vlăsiei, pe râul Cociovaliștea; 5.560 loc. (2000). Stații de c. f. (în satele M.V. și Căciulați). Fabrică de băuturi răcoritoare. Sericicultură. Până la 17 febr. 1968 s-a numit Moara Săracă. Palatul „Ghica” (1822-1828), în stil neoclasic, în satul Căciulați.

Vlăsi/a, -e v. Vlasie I B 2.