vlah, ~ă sm, a vz valah

VLAH etnic, aplicat de străini poporului romîn în diverse forme. A. Din germ. Walache. 1. Valahu, M. act. -l, Costea (Dm). B. Din gr. Bλάχος și sl. влaχъ: 1. Vlah, Necula mold. 1609 (Sd V 214); – Sofia mold. act. -ul olt. (16 B VI 337); Vlaha și Vlăhifa ss. 2. Vlahota (Mikl.). 3. Vlahuțu, grec ginerele lui Ioan Caragea Vvd. 4. Blahuțu, N. din Bîrlad 1847, zis și Vlahuță (Bîr V; Î Div); Vlahuță, Alex. poetul; Vlahuți, comis, mold., 1802 (Sd VI 111). 5. Vlîhut „romîn” (Ant Ar). 6. Vlahide act. 7. Cu afer. Lahu și Lahova t. (Sur I); Lăhoveni s. (Dm). 8. Vlahin (Dm). 9. Vlașin b. (Dm; Mar; M mar frecv; Ștef; 16 A I 63; 17 A IIII 101, 148); – Mogoșescul 1435 (BCI X 90); Vlașăn de Horgești (16 B VI 144). 10. Cf. Vlaghi, Vlaghene, antroponime în registrele ins. Creta (Iorga II 336). C. Din adj. sl. влшкий „romînesc”: 1. Vlașco (16 B IV 271);- Bășcul (ib), prenume; Vlașcu mold. (Sur XIV); -l munte (AO XVI 232-4). 2. Vlășculețul munte (ib.). 3. Vlașcă b. 1669 mold; Vlașca b. (Cat mold II 17 A IV 358); – b. mold. (16 A II 91); cîțiva săteni moldoveni 1643 (RA IV 327); – județul, poate fi la origine un antroponim, numele primului jude, ca la cele trei județe oltene, sau < sl. зематa Bлашкa „Țara Romînească”. Valea Vlăști t., în s. Buzduc (Dolj). 4. Vlășcuța și Vlășceni ss. 5. Cf. + Vladnic: Vlașnecul b. (Dm); v. și VLASIE P. I-a. D. Din rus волох: 1. Voloșin „moldovean” (I. Bogdan: Ștef II 596). 2. Foloșin (Sur V). 3. Voloșca b. (16 A I 412) și Voloșcanii s. < adj. rus. волоший. Din tc: Caravlah Șt (Cat mold. II). E. Din magh. óláh: 1. Olah, Ioaniș din Hîrlău (Ștef.); numele este frecvent în Ardeal, astăzi. În doc. latine: Nicolaus Olahus, umanist sec XIV și Michael Valachus, umanist; Vlacus epitet la Morlaci în actele Raguzei; Olac, -us (vlah PB). Celelalte forme: Vlah, Vlașin, Vlașcu, Voloșin și derivatele lor indică romîni veniți din țările vecine, unde circula pc vremuri denumirea etnică respectivă.