VACH, < gr. Bάϰχος lat. Bacchus. I. Vakh (Syn), 1. Văceni și Văculești ss. 2. Vaculea b, (Dm); cf. ucr. Baкулa < Bукол (etim, Grincenko), și blg. Baкo < Vasilie (Weig); nu este exclusă derivația din subst. vacă, la care se referă Vacotă (v. Partea II-a). II. Din forma lat.-cat. Bacchus: Bah, nepot lui Alăman, 1515 (16 B I 109) și Bahu, act.