Uz n. afluent de-a dreapta Trotoșului, udă județul Bacău.

uz s. n., pl. uzuri

UZ n. etnic, neam înrudit cu cumanii, cf. Uzaș șef cuman (N. Bănescu, Crearea statului Asăneștilor 1943 p. 25). 1. Uzu, Ion popa (P Bor 12); pîrîul și pasul Uz. 2. Cf. Ozoiu, N. (Drag 309). 3. Cf. Guzul și Guzuc (Tec I). 4. Ozolimna t. „lacul Uzului” (v. studiul lui N. Grămadă).