5 definiții pentru Urmă

Ortografice DOOM

urmă1 s. f., g.-d. art. urmei; pl. urme (și în: la urma urmei)

urmă2 (cel/cea/cei/cele din ~) (ultimul) loc. adj.

urmă- (în ~) loc. prep. (în urmă-i)

urmă (pe ~) loc. adv.

Enciclopedice

ÚRMĂ, L., act., < subst.; Urmeș (17 B II 385).

Intrare: Urmă
Urmă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Urmă