turc, ~ă [At: (cca 1550-1580) GCR I, 6/5 / Pl: ~rci, ~rce / E: tc türk] 1-2 sm Persoană care face parte din populația de bază a Turciei sau este originară din Turcia Si: otoman, (înv) osman, osmangiu, osmanlâu, (reg) turcalău (1-2), turcan¹ (1-2), turcel¹ (1-2), turcoman² (1-2). 3 sm (Pex) Persoană de religie mahomedană. 4 smp Popor care trăiește în Turcia. 5 sm (Mol; îs) Vânt de la ~ Vânt care bate dinspre Sud. 6 smp (Reg; îs) Boala ~rcilor Ciumă (1). 7 smp (Fam; îe) (Doar) nu dau (sau nu vin) ~rcii sau (ce) au năvălit ~rcii? Se spune pentrua modera graba neîntemeiată a cuiva. 8 smp (Pfm; îe) Parcă te-alungă ~rcii sau parcă-l aleargă ~rcii (ori parcă-l gonesc ~rcii, parcă l-au luat ~rcii la goană), parcă dau ~rcii și tătarii) Se spune cuiva sau despre cineva care e foarte grăbit. 9 sm (Pfm; îe) A fi ~ (sau ca ~ul) A fi foarte încăpățânat. 10 smp (Pfm; îe) (Parcă) se bat ~rcii la gura lui Se spune despre cineva care mănâncă lacom. 11 smp (Pfm; îae) Se spune despre cineva care vorbește foarte repede. 12 sm (Olt; îe) Eu văd ~ul ce gândește Eu știu ce vrei. 13 sm (Trs; îe) A tăia ~ul Se spune despre copii, la scăldat, când își astupă nările apoi se dau în apă adânc. 14 sm (Pfm; îe) ~ul plătește Se spune despre cineva care este nevoit să plătească paguba sau cheltuiala făcută de alții. 15 sm (Reg; pex) Păgân. 16 sm (Reg) Personaj din jocul popular „capra”, înfățișând un bărbat cu fes pe cap, care are rolul de conducător al jocului și pe cel de a strânge banii. 17 smp (Bot; reg) Păpădie (Taraxacum officinale). 18-19 sf, a (Șîs limba ~ă) (Limba) vorbită de turci (4) Si: (rar) turceasca (26-27). 20-27 a Turcesc (1-8).

TURC etnic, nume folosit în ambele țări înainte de venirea Turcilor osmanlîi la Dunăre; epitetul „turc”, sinonim cu „păgîn” se aplica copiilor înainte de botez. 1. Turcu fam.; – Stanciu 1388 (Ț-Rom 50); – ard., 1511 (Paș); – Stepan munt. 1461 (Glos); Ivanco, munt., 1488 (Glos); Turcul, Sim., boier în divanul Moldovei, 1436 (Dm; Mih; nepoții săi: Ivanco, Toader și Mihuță vînd două sate în 1497, dar fiul lui Ivanco poartă un nume turcesc Șaidir (Ștef II 107); Ion (16 A III 26). 2. Turcul ca prenume fiul lui C-tin, nepot Simei (17 A IV 504); fiul Drăgălinei (16 A II 85). 3. + -an: Turculan (Paș). 4. Turculeț, Gh. (Sd XI 57). < subst. o pasăre (Păs) 5. Turca, fam. (Moț); Turcă, Ilie, ard. (C Cos II 482); cf. și subst. turca (brezaia). 6. Turcan (17 B III 458). 7. Turcaș (Giur 291). 8. Turcea (16 A III 113; 17 BII 76, 216; Paș etc.); pîrcălab de Hotin (Sur II); Turc/escu, Gh.(RI XXIX 284); -ești, -eni, -oaia, ss. 9. Turcin (Moț; Ard); – munt., 1654 (An C III 740) -a f. (Sd XI 53); -u boier (16 B I 185); -ești s. 10. Turcioiu s. (17 B I 338). 11. Turciul (17 A IV 181); – Leca (Sur V); – Toader (16 A IV 119). 12. „Ștefan Turcuman, ficiorul Turciului” mold. 1660 oct. 28); Turcuman, vornic (Isp VI¹). 13. Turcus (Ard; Mar). 14. Turcitul, supranume dat celor trecuți la islamism: Mihnea Vvd -; Badea Turcitul (AO XXI 177). 15. Prob. din ung. török „turc”: Toroc pîrcălab., olt. (16 B I 39).