O definiție pentru Tun


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TUN subst. și vb. a tuna. 1. Tun, (D Gorj); – M., mold.; – Pîntece sec. XV (BCI X 83). 2. Tuna b., ar. (Fărș); – Nic. (Cat gr. I); Tună fam. (Sc). 3. + -cea: Tuncea mare clucer (17 B III 205). 4. Tunariul, Sava (17 B III 447) < subst.; de remarcat epoca formării acestui termen (sec. al XVII-lea).

Intrare: Tun
nume propriu (I3)
  • Tun