tolbă sf [At: PSALT. HUR. 7^v/12 / V: (pop) torbă, (înv) tul~ (Pl: ~bi) / Pl: ~be / E: tt, tc torba cf bg, ucr торба, srb torba] 1 (Înv) Toc³ (3) purtat pe șold, atârnat de umăr, în care se păstrau săgețile Si: (îvr) tăftui. 2 Geantă care se poartă pe șold, atârnată de umăr, în care se poartă merindele, vânatul etc. 3 (Pop; îe) A fi cu ~ba-n spinare A fi cocoșat. 4 (Reg; dep) Femeie care umblă cu minciuni. 5 (Îrg) Raniță în care își poartă marfa negustorii ambulanți. 6 (Reg) Traistă¹ (1). 7 (Reg) Sac în care se dă ovăz calului. 8 (Reg) Partea năvodului în care se prinde peștele. 9 (Reg) Vermorel pentru stropit pomii.

TOLBĂ subst., variantă: tulba. 1. Tolbescu (Puc). 2. Tulbă, Crăciun (Isp II²); – Jurja (16 A II 21). 3. Tulbu, Ana, act. 4. Tulban, Stan (16 B V 107); -ul, Neagoe 1584 (RA III 354; AO XV 127).