Tereza (Sfânta) f. călugăriță spaniolă, celebră prin viziunile si prin misticismul ei (1515-1582).

Terezia (Maria) v. Maria.

TEREZA din calendarul catolic, prin infl. ungară. 1. Trezia (Ard II 85). 2. Treja (ib.) și Trejia f., ard. (Var 23) < magh. Trézsi.

Tereza Prenume feminin recent în onomastica românească și puțin frecvent, Teréza are o istorie interesantă și încă neelucidată. Foarte popular și răspîndit în Occident, Tereza este nume calendaristic la catolici, de un cult deosebit bucurîndu-se așa-numita „Teresa lui Iisus” sau Teresa de Capeda Dávila y Ahumada (1515-1582), credincioasă ferventă, născută la Ávila, autoare a unor lucrări mistice și mai ales reformatoare a ordinului carmelitanelor, în 1562. Numele acestei sfinte, patroană a Spaniei, are într-adevăr o îndelungată tradiție în Peninsula Iberică, unde a fost purtat de cîteva prințese, dintre care cea mai cunoscută în istorie este fiica regelui Alfons VI de Leon, din sec. 11-12. Conform tradiției hagiografice spaniole, Teresa ar fi și mai vechi, iar prima purtătoare și-ar fi datorat numele faptului că era originară din insula Santorin, cea mai mare dintr-un mic grup de insule vulcanice din Marea Egee (numită cîndva Théra, după o cetate din perioada preelenică ale cărei urme arheologice sînt păstrate și astăzi). Aceasta ar fi de altfel și prima încercare de a explica numele în discuție, la care se adaugă, cu timpul, încă multe altele, toate pornind de la greacă; au fost propuse, de exemplu, apropieri de numele insulei Therasia (din același grup ca și Thera), de vb. theráo „a vîna”, de théros „arșiță, dogoare”, therizo „a secera” etc. Formele spaniole mai vechi, Tarasia și Therasia sau cea latină Therésia (th- apare tocmai din cauza apropierii de theráo) par a fi mai degrabă continuatoarele gr. Tarasía, corespondentul masc. Tarásios. Acesta din urmă, cunoscut numai în epoca creștină și devenit nume calendaristic prin cultul unui patriarh al Constantinopolului, apare și în onomastica noastră veche sub forma Tarasie (Taras, fem. Tarsia, Tarsița etc.). Dar nici gr. Tarásios nu poate duce mai departe rezolvarea numelui în discuție, întrucît etimologia acestuia este necunoscută; cea mai interesantă legătură se face cu gr. Táras, gen. Tarantos, miticul fiu al lui Poseidon de la care ar proveni și numele unei vechi cetăți din sudul Italiei, azi Taranto (fondată în sec. 8 î.e.n. de coloniști greci din Sparta și devenită cea mai mare cetate din Magna Grecia, Taranto este atacată în 281 î.e.n. de romani, dar abia în anul 125 î.e.n. devine colonie romană). După unele păreri, vechiul gentilic lat. Teréntius, devenit nume calendaristic și ajuns la noi, prin filieră greco-slavă, sub formele Teréntie sau Terénte, ar proveni de la toponimul Taranto. Revenind la Tereza, trebuie menționat că numele se răspîndește foarte repede din Peninsula Iberică la toate popoarele occidentale, ajungînd pînă în Ungaria, unde a devenit popular și datorită faimei împărătesei Maria Tereza. Prin populația maghiară, numele a fost cunoscut de mai multă vreme în Transilvania, dar lipsa din documentele muntenești sau moldovenești mai vechi probează că Tereza nu a intrat în onomastica românilor decît în epoca modernă, sub influența cultă apuseană. ☐ Engl. Theresa, fr. Thérèse, germ. Theresia (Therese, Tereza, Thea, Resi etc.), it., sp. Teresa, port. Tereija, magh. Teréz, Terézia, Tessza (cu multe hipocoristice: Perka, Réza, Rezi, Tecuska, Tercsa, Terezke, Tesza, Teszi, Treszka, Trézsi etc.), bg., rus. Tereza etc. ☐ Două cunoscute personaje din literatura franceză: Thérèse Raquin din romanul cu același nume al lui E. Zola și Thérèse Desqueyroux din romanul omonim al lui F. Mauriac.