TARCA cf. magh. tarka „pestriț” și ung. tarkó „grumaz”. 1. – fam. act.; Vasile al Tarcăi, 1662, vinde „partea lui Tărcău” (Puc 5); Tarcu și Tărcău, ard. (Viciu 35). 2. Tărcău, munt., 1787 (RI I 21). 3. Tarcan și Tărcan, ard., 1726 (Paș). 4. Tarcea (16 B143) etc.; – ard. 1722 (Paș). 5. Tărcău, munte și s. 6. Tărca b. (Giur 93; 17 B I 331). 7. Tărcea (Brăila 71). 8. Tărcan (17 B I 278) și Tîrcan (ib. 164); această echivalență justifică apropierea Tarca – Tîrca. 9. Tîrca b. (G Ștef); – biserică în București; – țig. (16 B IV 214); Tîrcă, olt. (16 B VI 24); cf. Potîrcă. 10. Tîrcu, Marin (AO XI 68). 11. Tîrcănești și Tîrcăița ss. 12. Trăcov, Voicilă, din Chiojd, 1652 (Sd XIX 85-6); < *Tărcov > Tîrcov s. (Bz). 13. Din altă temă (?) Tărchiu s. ard.