tabel [At: CALENDARIU BUDA (1813), 76/1 / V: ~ă, (reg) tăbelă sf / S și: (înv) ~ellă / Pl: ~e / E: lat tabella, ger Tabelle, rs табель] 1 sn Foaie cuprinzând nume, cifre, date, introduse în mbrici cu anumite specificații, pentrua servi unui scop Si: listă, tablou (1), (înv) tablă¹ (12), tăbliță (10). 2 sn (Înv) Sumar. 3 sn (Iuz; îs) ~ de onoare Panou cu numele (și fotografiile) celor mai buni salariați ai unei întreprinderi sau ale celor mai buni elevi dintr-o școală. 4 sf (îs) ~ă de marcaj Panou pe care se afișează scorni într-o competiție sportivă. 5 sn (Înv) Tablă¹ (20). 6 sn (Mat; Teh) Serie de valori numerice, aranjate într-o anumită ordine în șiruri sau coloane, pentru ușurarea anumitor calcule sau pentru obținerea unei clasificări. 7 sn (Înv; îs) ~a înmulțirii (sau aritmeticii, pitagorică) Tabla înmulțirii Si: tablă¹. 8 sn (Îs) ~ă matematică (pentru diverse funcții) Tablou în care sunt date valorile unei funcții pentru anumite valori ale argumentelor. 9 sn (Mat; îs) ~ă de logaritmi (Carte cuprinzând) tabelele logaritmului unor numere, cu care se pot calcula logaritmii tuturor numerelor. 10 sn (Mat; îs) ~ă trigonometrică Tabel care conține valorile funcțiilor trigonometrice elementare pentru anumite argumente ale acestora. 11 sf (Reg; șîf tabelă) Carte funciară. 12 sn (Înv) Tablou (5). 13 sn (Înv) Planșă. 14 sn (Înv) Peisaj. 15 sn (Îrg; îf tabelă) Tablă¹ (9) (școlară). 16 sn (Îrg) Tăbliță (6) (pentru școlari).

TABĂRĂ subst. 1. Tabăr, Mihai 1702 (AO XX 97); -ă, Ioan, mold. (Sd VI 129) etc.; St. vornic, 1776 (Sd XXII 247-9); -a, călăraș, 1655 (Sd IV 38).