STRAVA sl. cтpaва „comîndare” (v. Romanoslavica I 170). Cuvînt auzit de Iordanes la curtea lui Atila; cf. însă lat. strava „un fel de trofeu” (Quicherat, Dict. lat.) I. 1. Stravo, Iuon, ard. (Met 277); Strava, ard. 1728 (Paș). 2. Stravici (Dm); Stravici „fiul lui Stroe” (Iorga III 281, etim. greșită); – sau Straovici, Brațul și Costea (Dm; Ștef; 16 A II 233, III 157). 3. Strova (Ard); Strovici (C Ștef). 4. Stravinescu, M. (RI XI 54) sau < Stavri cu met. 5. Straova și Streaua tt. (Mus). 6. Străvoiu I., ard. Rămîne de stabilit raportul dintre Strava, Straova, Straoa. II. 1. Straoa, b., 1489 (Ț-Rom 386; Vr). 2. Straua (Cat; 16 B I 110 – 111). 3. Straao (Ac Bz 4); Străoan/i, -e, Străoaia ss. 4. Streoi Ilie (Vr C 60). 5. Străoști s., 1482 (Ț-Rom 325); cf. cu afer. Tăoști = Tăvești (Ștef II p. 21, derivație greșită). 6. Străuț (Moț). 7. Articulat: *Straul: Straulan din Loviștea (BG LIII 156).; Străul/ea, ard. (Viciu; Paș); -escu, P. (Î Div) -ești ceată (ib) și s.; Straico boier sec. al XVII-lea (P Gov f° 11 vo).