stavilă sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 162 / V: (reg) stabi~, stahi~, ~velă (Pl: ~veli), ~vele (Pl: stăvili), stavil, ~ină / Pl: ~le, (îvp) ~li, (pop) stăvili, (reg) stăvile / E: vsl ставило] 1 Element de construcție mobil care servește la închiderea și deschiderea, manuală sau mecanică, a unui oficiu, a unui deversor etc. într-o lucrare hidrotehnică Si: stăvilar (5). 2 (Pex) Stăvilar (1). 3 (Reg) Îngrămădire de bușteni, de crengi etc. care formează un fel de baraj natural pe cursul unei ape. 4 (Înv) Stănog (1). 5 (Fig) Ceea ce stă în calea unei acțiuni Si: barieră (3), dificultate (5), greutate (22), handicap (4), impediment, inconvenient, obstacol, opreliște, neajuns¹, piedică, potrivnicie, (rar) stăvilar, (îvp) opreală, sminteală, (îrg) poticală¹, popreală, scandal, (înv) anevoință (1), nevoință, poprire, stenaholie, (îvr) nevoie, (fam) hop. 6 Ceea ce împiedică realizarea unui țel Si: barieră (3), dificultate (5), greutate (22), handicap (4), impediment, inconvenient, obstacol, opreliște, neajuns¹, piedică, potrivnicie, (rar) stăvilar (7), (îvp) opreală, sminteală, (îrg) poticală¹, popreală, scandal, (înv) anevoință, nevoință, poprire, stenahorie (1), (îvr) nevoie, (fam) hop (19). 7 (Îljv) Fără ~ (sau ~li) Nestăvilit. 8 (Îlv) A (se) pune (sau a face, a se face, a ridica) (o) ~ (sau stavili) A stăvili (4). 9 (Îe) A pune ~ gurii A-și impune tăcere. 10 (Îae) A se reține de a spune ceva. 11 (Îvr) Hotar (1). 12 (Reg) Tăblie la pat. 13 (Reg) Scândură de la marginea patului. 14 (Trs) Grămadă de snopi de cereale păioase, de cânepă etc. V mănunchi, snop.

STAVILĂ subst. 1. ard. (Viciu) 16; – vornic, mold. (BCI VII 32); Stăvită (Giur 160; Sd XVI și XXI). 2. Cu mn < vn: Stamnicoi (Dm).