statie sf [At: N. COSTIN, LET. II, 106/38 / Pl: ~ii / E: rs статья] (Înv) Articol (al unui contract, al unui tratat etc.)

STATIE lat. Statius < statio, „repaos, oprire”. 1. Statie (Băl II); – clucer, 1668 (BCI VII 7); Stati, răzeș mold., 1803. 2. Statu (Sd XVII Ins 338); -l fiul lui Chelariul, mold., 1709 (BCI IV 214). 3. Statiul călăraș, 1655 (Sd IV 38). 4. Stata f., dobr. (RI XI 211). 5. -achi: Statachi, mare vistier (16 B VI 59); -u mold. act. 6. State, frecv., act.; derivate: Stăt/escu; -ești s.; -uță b. 7. Cu afer. Tuță b., Tuța f. (P³); Tuțescu. Actual Tuți f. < Veta. 8. + isar: Statisar, orășan (16 B V 431). 9. Cf. Staci, Goria, mold., moș,1605. Toatea ceste nume se pot referi ca sens și etim. și la Eustatie, prin afereză.