spoi [At: PRAV. 75 / Pzi: ~esc / E: slv съпоити] 1 vt (Îvp; c. i. obiecte de metal, lemn etc.) A polei⁴. 2 vt (C. i. vase de aramă) A acoperi suprafața interioară cu un strat subțire de cositor pentru a proteja de coroziune Si: a cositori (1), (reg) a polei¹. 3-4 vtr (Fig) A face să-și însușească ori a-și însuși în mod superficial elemente de cultură, de civilizație. 5 vtrp A (se) acoperi cu un strat subțire de var Si: a (se) vărui, (pop) a (se) unge, (îrg) a (se) tencui, (reg) a (se) meseli, a (se) mânji, a (se) puțui. 6 vtrp (Pex) A (se) zugrăvi. 7 vtrp (Pex) A (se) vopsi. 8 vt A picta. 9 vt (Pex) A mânji. 10 vt (Îrg; c. i. pereți, case etc.) A lipi cu lut. 11 vt (Pop) A unge pe deasupra. 12-13 vtrp A (se) lipi (de sau pe ceva) prin ungere. 14-15 vtr (Pfm; prt) A (se) farda (1-2).

SPOI vb. 1. Spoială, Antal, mold., act. 2. Spoilea, popa din Tărgșor (16 B VI 297).