soră [At: CORESI, EV. 97 / V: (îrg) sor, ~roră, suroră, (îvr) soară / Pl: surori, (înv) ~rori, (reg) ~re, ~ri / E: ml soror] 1 sf Persoană de sex feminin considerată în raport cu copii acelorași părinți ori aceluiași tată sau aceleiași mame. 2 sf (Îs) ~ bună (dulce sau dreaptă) Soră care are ambii părinți comuni cu frații săi. 3 sf (Îs) ~ de lapte Fată care a supt în aceeași perioadă cu alt copil de la aceeași femeie, considerată în raport cu acel copil. 4 sf (Îs) ~ vitregă, (reg) ~ de lingură, ~ de scoarță Fiică din altă căsătorie a unuia dintre soții recăsătoriți, considerată în raport cu copilul sau cu copiii celuilalt soț ori cu copiii rezultați din noua căsătorie. 5 sf (Îas) Fiică nelegitimă considerată în raport cu copiii din legături diferite sau cu copiii legitimi ai aceluiași părinte. 6 sf (Pop; îs) ~ de cruce Prietenă nedespărțită a cuiva, de care este legată prin jurământ până la moarte. 7 sf (Îs) ~ de mire (sau de ginere ori de mireasă) Fată care însoțește mirele sau mireasa la cununie și care are anumite atribuții în ceremonia nunții Si: (reg) drușcă (1). 8 sf (Îla) ~ cu moartea Strașnic. 9 sf (Reg; îe) A se face ~ cu drumul A umbla mult. 10 sf (Îc) Sor-cu-frate Plantă erbacee cu tulpina erectă, simplă sau ramificată, cu flori galbene-aurii dispuse într-un spic unilateral Si: (reg) carpenă, ciormoiag, miazănoapte, scrabă¹, frate-cu-sor, fratele-și-sora, grâul-prepelițelor, grâu-negru (Melampyrum nemorosum). 11 sf (Bot; îac) Ciormoiag (Melampyrum arvense). 12 sf (Reg; îc) ~ra-soarelui Floarea-soarelui (Helianthus annuus). 13 sf (Reg) Ziua care urmează unei sărbători religioase. 14 sf (Reg; lpl) Cele două fire de pe ițul dinainte sau dinapoi. 15 sf (Reg) Copileț la tulpina porumbului. 16-17 sf, a (Fig) (Ceea) ce are afinități comune. 18-19 sf, a (Fig) (Ceea) ce se înrudește cu altceva. 20-21 sf, a (Ccr) (Țară, limbă etc.) care are aceeași origine cu alta. 22-23 sf (Fig) Ființă sau lucru care însoțește pe cineva în mod constant Si: prietenă, tovarășă. 24 sf (Fam; Vc) Termen de adresare pentru o femeie în semn de intimitate, prietenie, dragoste etc. 25 sf Cel mai mic grad în ierarhia călugărească din mănăstirile de femei. 26 sf Femeie care este soră (25). 22 sf (Șîs ~ de caritate, ~ de ocrotire sau urmat de determinări care indică felul) Infirmieră.

SORĂ subst. I. 1. Sora, frecvent prenume feminin, din vechime: (Cotr 305; – sora lui Ștefan cel Mare (Dm); Soră (Ștef). 2. Soară f. (Ard II 42). 3. Sorica f. (Cotr 553; Ins 265); f. dobr. (RI XI 208) etc. 4. Sorița f. (Dm; Ștef; BCI VII 71; Paș; C Ștef; 16 A I 353, 528, III 162; 17 A I 149). 5. Sorae f. (16 A I 182, II 206); Soroaie f., ard. (Paș). 6. + -an: Soran de Hațăg, Maftei, 1798, care semnează în 1816: Matiaș Sora (Ard II 110) Sorana f., act. 7. Surata f., 1546 (Glos) < subst. surată. II. Forme apropiate. 1. Sorea, nume valabil a) pentru femei: Sorică zisă și Sorea (16 B II 380, IV 217, 296; 16 A III 127) și b) de bărbați: Sorcă (16 B IV 104); – din Muscel (17 B I 99); c) sau n. de familie: – (16 A I 485; AO III 516; Sd XI 280 mold,). 2. Sorcu, V. (Isp I¹); Sorcescu, munt. (BG LIV 159). 3. Soracu 1530 (P Gov f° 16); Soraci, D. (17 A V 237); Sorăcea b., (Sd XVI). 4. Sorăcel Ion din Huși (BCI VII 69). 5. Sorlița t. (16 B IV 370), prob. sinc. < dim. sorulița. 6. Cf. Soroagă, N., mold., act. 7. Soroviți popa (17 B II 436, IV 434), ambele nume se pot explica și din subst. soare + sufixele -agă; -oviț.