SOCOL, com. în jud. Caraș-Severin, situată la poalele V ale m-ților Locvei, pe stg. Dunării și pe cursul inf. al râului Nera, la granița cu Serbia; 2.093 loc. (2005). Port fluvial (în satul Baziaș). Post hidrologic (Baziaș). Viticultură. În arealul satului Baziaș, fl. Dunărea intră pe terit. României. Satul S. apare menționat documentar în 1472. În satul Baziaș, atestat documentar în 1581, se află biserica fostei mănăstiri Baziaș, construită în 1774 (pictată în 1860) prin strădania lui Jivco Petrović, iar în satul Pârneaura există mănăstirea Zlațita, cu biserica Sf. Sava, menționată în documente în sec. 16, distrusă de turci și reconstruită în anii 1760-1770. În arealul com. S. se află rezervația Gura Nerei (numită din 1994 și „Balta Nera-Dunăre”), care ocrotește o zonă umedă, formată în perimetrul meandrării și difluențelor râului Nera (în sectorul dintre localit. Socol și vărsarea în Dunăre) inclusă în Parcul Natural Porțile de Fier. Loc de popas pentru păsările de apă, printre care se remarcă egreta mică (Egretta garzetta).

SOCOL < sl. coколъ „șoim”. 1. – (16 B IV 113). 2. Socola b. sec. XVI (P Gov f° 11); Socol/an (16 B y 44); -escu; -ești și -ari ss.