soc sm [At: ANON. CAR. / V: socru, soace s, sog / Pl: soci, ~uri sn / E: ml sabucus] (Bot) 1 (Șîc ~ negru) Arbust din familia caprifoliaceelor, cu ramuri cu măduvă albă, abundentă, cu scoarța de culoare ceușie, cu flori albe dispuse în corimbe ramificate și cu fructe în formă de boabe negre, lucioase, așezate în ciorchine, din ale cărui flori se prepară un ceai medicinal, iar scoarța, fructele și rădăcina se folosesc în cromatica populară Si: (pop) holer, hoz, iboz, scorpat (Sambucus nigra). 2 (Prc) Floarea și lemnul socului (1). 3 (Îc) ~ roșu (sau de munte, cu struguri) Arbust din familia caprifoliaceelor cu ramuri cu măduva galben-brună, cu flori albe-gălbui strânse ciorchine și cu fructele boabe roșii (Sambucus racemosa). 4 (Îrg; îc) ~ mic Boz (Sambucus ebulus). 5 (Înv; îe) Cine s-a fript în foc suflă și-n ~ Se spune despre cei foarte precauți. 6 (Reg; îc) ~-de-câmp Urda-vacii (Cardaria draba).

SOC subst. 1. Socu, Dan (Glos; C Ștef). 2. Socea pren. (P¹⁴ fila 21); – eponim al satului Socii (17 A IV 121); Socia b. (Ard); Soc/ești s. (Tec 1); -eni s. 3. + -otă, *Socotă: Socoteni, s. (Cras; Cat); Socoteanu, olt. din Socotești, (ib.), sau < vb. a socoti.