smead¹ sns [At: SADOVEANU, P. XIV, 479 / E: ns cf vsl смѣдъ] Mâncare specială folosită drept nadă pentru pești, care se aruncă în apă înainte de a introduce undița.

smead², ~ă a, smf [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 1^v/27 / V: (înv) zm~, (reg) șm~, (îvr) ~ard / Pl: smezi, ~e, (rar) smeazi, (îvr) semeaduri / E: vsl смѣдъ] 1 (D. față sau d. părți ale feței) Care este negricios și palid. 2 (Pex; d. oameni) Cu fața negricioasă și palidă.

SMEAD adj. 1. – b. (17 B IV 32); -a f. (P¹¹; P Bor 5; Sd VII 34); Smedești s. (16 B VI 159). 2. Smadu Botoșariului și Nicolae al Smadului Botoșariul 1736 (AO XVI 329). 3. Zmada f. (Ard). 4. Smîdul, Iordan (Bîr II 387).