smaragd sn vz smarald

SMARAGD subst. I. 1. Smarand b.; -escu, -ache, actuale. 2. Smărăndiș b. (Sd XVI). 3. Zmaragda f., mold. (Sd XI 258); – d-na (P⁶), și Zmăragda f., munt. (Sd XVI 77). 4. Zmaranda (P Bor 115) șl Zaranda (ib. 90). 5. Asmarandei, Gh. II. Derivate: A. masculine: 1. Marand V. (Meșt Cr); -ic, Al., act. 2. Marandici, P., act. 3. Contras: Manda b. (17 B I 442); Mandă, Gh. (An Pit 27); v. și Mand/i, -ea etc. la Manta. B. feminine: 1. Smara ipoc. act.; Mara f. (Giur 152) sau < Marana (Partea I). 2. Măranda (Tec I; Șez; Sd XV 195); Mărăndeni s. 3. Scurtat în: Manda, Măndița ff., act.; Măndoiu, D. (Meșt. Cr.).