2 definiții pentru Slugă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

slu sf, (îrg) sm [At: COD. VOR.2 392/10 / V: (reg) scl~, stl~ / Pl: slugi, (înv) sluge / E: vsl слоуга] 1 Persoană angajată la un stăpân pentru a munci în casa, în familia sau în atelierul, în prăvălia etc. acestuia, răsplătită în bani sau în natură Si: (înv) poslușnic, (reg) slugănie Vz argat, biriș, celednic, curtean, jupâneasă, mariță, rândaș1, slujitor, slujnic. 2 (Pex; asr) Servitor. 3 (Înv) Parte constitutivă a unor formule de politețe, care cumulează adesea și ideea de supunere, de umilință. 4 (Înv; îe) ~ (dumitale sau dumneavoastră) Formulă de salut sau de răspuns la un salut către o persoană apropiată, cunoscută. 5 (Bis; fig) Adept al credinței creștine. 6 (Bis; fig) Supus umil al divinității. 7 (Fig) Persoană care, în schimbul unor avantaje materiale, reprezintă sau apără interesele cuiva, făcând tot ce i se cere, înjosindu-se etc. 8 (Fig) Persoană subordonată alteia și obligată, din cauza condițiilor sociale în care se află, să-i execute voința. 9 (Ast; îvr; fig) Satelit. 10 (Înv) Slujitor înarmat de pe lângă casa sau din suita unui boier, unui domn etc. 11 Suport de lemn folosit în tâmplărie și în dulgherie pentru sprijinirea panourilor, a scândurilor etc., împreună cu dispozitivele de strângere a bancului de tâmplărie. 12 (Rar) Trăgătoare. 13 (Reg) Rasteu.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SLUGĂ subst. și a SLUJI vb. 1. Sluga, Andriaș (16 A I 317). 2. Slugan (Moț). 3. Sluj/ăscul (Dm); -ești s. (ib). 4. Slujitoru, fam. din Gorîna (Acte Sc).

Intrare: Slugă
Slugă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Slugă