slav, ~ă [At: GENILIE, G. 181/2 / Pl: ~i, ~e / E: fr slave] 1 smp Comunitate de triburi indo-europene care, în mileniul al 2-lea a. Ch., populau teritoriul dintre Nipru, Carpați, Oder și Marea Baltică și care, mai târziu, s-au răspândit pe un vast teritoriu, îndeosebi în răsăritul, sud-estul și centrul Europei, dând naștere mai multor populații, popoare și națiuni Si: (rar) slavon (1), (înv) slovean (1), sloven (10). 2 smp Popor care descinde din slavi (1) Si: (rar) slavon (2), (înv) slovean (2), sloven (11). 3-4 smf (Lsg) Persoană care provine din slavi (1-2) Si: (rar) slavon (3-4), (înv) slovean (3-4) Vz șcheau. 5 a Care aparține slavilor (1-2) Si: (rar) slavon (5), (înv) slavic (1), slavonesc (1), slavonicesc (1), slovean (5), sloven (12), slovenesc (1). 6 a Privitor la slavi (1-2) Si: (rar) slavon (6), (înv) slavic (2), slavonesc (2), slavonicesc (2), slovean (6), sloven (13), slovenesc (2). 7 a Care provine de la slavi (1-2) Si: (rar) slavon (7), (înv) slavic (3), slavonesc (3), slavonicesc (3), slovean (7), sloven (14), slovenesc (3). 8 a Care este specific slavilor (1-2) Si: (rar) slavon (8), (înv) slavic (4), slavonesc (4), slavonicesc (4), slovean (8), sloven (15), slovenesc (4). 9 sf Fiecare dintre limbile vorbite astăzi la popoarele slave (6) în centrul și răsăritul Europei. 10 a (Lpl; îs) Limbi ~ve Familie de limbi de origine indo-europeană, vorbite de slavi (2) în centrul și în răsăritul Europei. 11-12 sf, a (Îs) ~a comună, limba ~ă comună Limba vorbită de slavi (1) înainte de a se despărți în limbi și dialecte. 13-14 sf, a (Îs) Vechea ~ă, ~a veche, (imp) ~ă veche bisericească, limba (veche) ~ă Limba slavilor (2) din estul Peninsulei Balcanice, constituită ca limbă literară în a doua jumătate a secolului al IX-lea Si: (asr) limba slavică, paleoslavă, (nob) limbă veche slovenică. 15 sf (Prc; îs) ~ă veche bisericească Limba textelor religioase (traduceri slave din cărțile grecești de cult din sec. IX-XI). 16-17 a Care aparține slavei comune (11) sau vechii slave (13) Vz paleoslav. 18-19 a Privitor la slava comună (11) sau la vechea slavă (13) Vz paleoslav. 20-21 a Care provine din slava comună (11) sau din vechea slavă (13) Vz paleoslav. 22-23 a Care este specific slavei comun (11) sau vechii slave (13) Vz paleoslav. 24 a Care este scris în vechea slavă (13) Vz paleoslav. 25 a (Rar; îs) Alfabet ~ Alfabet chirilic. 26 a (Rar; îs) Literă ~ă Literă chirilică. 27 sn Cuvânt din vechea slavă (13).

SLAV, -Ă inexplicabil ca etnic, slavii vechi fiind cunoscuți sub numele de Șchei Slav se mai poate explica din terminația legată de multe nume împrumutate ca: Vladislav, Radoslav etc. și simplu cлавъ (Mikl. Lexicon) sau din subst. slavă < cлава „glorie”; cf. și srb. Slavolub (Rad 82 p. 135). Slav (Dm; Cat; 16 B I 60; Vr C); – cu frații săi Stan, Pătru... (Div 375); – țig. 1509 (Paș); 16 B I 362); Slavul Dobro, tribun în Zara an. 969, dalmatin (Iorga II 337); – fiul lui Badea Ciutin 1445 (Ț-Rom 209); – unchiaș din Vărbilău 1763 (BCI IX 125); – din Vlădești (BCI III 95) 2. Slăvulea (16 B III 180). 3. Slava f., ard. (Paș); – soră cu Sora (16 B III 99). 4. Slave act.; Slăv/ea (17 B III 147); -escu; -ești, -eni, -uța, -eanca ss. 5. + -ei: Slăvei b. (G Ștef; 13 – 15 B 140; 16 B IV 176), cf. și blg. cлавей „privighetoare”. 6. Slăvița f. (P²; 17 B I 384). 7. + -ciu: Slaviciu Vătășescu (IO 214); -l zis și Slabciul 1525, 1545 (Gorj 269); Slăvcescu, M., act, (L Pl 356). 8. + suf. -ici: Slavici fam. în Făgăraș (Paș); – Ioan, scriitorul. 9. + suf. -ilă: Slăvilă (16 B II 165; Giur 78); – pren. (Tec II); Slăvilești s (Ț-Rom 263). 10. + suf. -it: Slăvit/escu, (Î Div); – Ioan olt. (Sd XV 330; AO VI 309); -ești s., sau din part. perf. slăvit < vb. a slăvi. 11. + suf. -na: (ca în Dragna): Slavna f 1575 (AO XXII 29; 16 B I 59; RI X 128); – f 1470 (BCI IX 22); – fata Frosinei (16 A I 81). 12. Cu vn > mn, ca în rîvni > rîmni: Slamna f (P²; P⁴; P Bor 20-e, 123776, 107); – fiica lui Filipescu (IO 54). 13. Slămnoiu, M. (VM). 14. Prob. cu i epentetic Slăminești, v. Slam 3. 15. + suf. -mir: Slavomir (17 B IV 218). 16. + suf. -ui: Slăvui/u iuzbașă (17 B I 182); -a fam. ard. 1726 (Paș).