siv, ~ă a [At: BOLINTINEANU, O. 284 / Pl: ~i, ~e / E: bg siv] (Reg) 1 De culoare cenușie. 2 (D. părul oamenilor) Cărunt.

Siv, -a, -oi, -u v. Iosif I 10.

SIV adj. 1. Sivu (Sd XXII); Siva, ioan (Bîr I); cf. și „Siva” din cîntul „Vasilcei”. 2. Cf. din altă temă (?), Siviț, Gl. (16 A IV 262).