mutulică sm [At: PAMFLIE, S.V. 67 / V: ~igă / Pl: ~ici / E: mut + -ulică] 1 (Reg) Persoană care nu poate vorbi bine Si: gângav. 2 (Reg) Persoană tăcută, morocănoasă Si: mutălău. 3 (Reg) Persoană care tace din viclenie. 4 (Fam) Persoană timidă. 5 (Fam) Persoană prostuță Si: bleg. 6 (Reg) Mut (27). 7 Plantă al cărei rizom se utilizează ca leac împotriva durerilor abdominale (Scopalia carniolica).

MUTULICĂ, mutulici, s. m. 1. (Fam.) Persoană tăcută, timidă, care vorbește puțin; om prostuț, bleg. 2. (Bot.) Plantă al cărei rizom se întrebuințează ca leac împotriva durerilor abdominale (Scopalia carniolica). – Mut + suf. -ulică.

MUTULICĂ ~ci m. fam. Persoană timidă, care vorbește puțin. /mut + suf. ~ulică

mutulică (persoană) s. m., pl. mutulici

SCOPOLIA Jacq., SCOPOLIA, fam. Solanaceae. Gen originar din Asia și Europa, 4 specii, erbacee, rizom tîrîtor. Frunze glabre. Flori (caliciul campanulat, scurt, cu 5 crestături, persistent, corolă tubulos-campanulată, staminele nu ies din floare, la bază pubescente), dispuse în axa frunzelor, de regulă pendente. Fruct, capsulă globuloasă, închisă în caliciu.

MUTULICĂ s. (BOT.; Scopolia carniolica) (rar) scopolie.

MUTULICĂ s. v. mutul.