14 definiții pentru Sava

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Sava m. (St.) 1. martir creștin la Goții din Mezia, ucis din ordinul lui Atanaric (după 355); 2. unul din ucenicii apostolilor Ciril și Metodiu, episcop al Bulgarilor; 3. (Colegiul) a) școală domnească înființată în București de Șerban Cantacuzino și consacrată excluziv studiilor grecești; b) primul gimnaziu național din București, înființat în 1831, azi liceu.

Sava m. rîu ce iese din Iliria, curge între Slavonia și Bosnia, se varsă în Dunâre la Belgrad: 9000 km.

Bimbașa (Sava) m. căpetenia Arnăuților din armata lui Ipsilante, în epoca Zaverei, șeful gardei domnești sub Șuțu (1801), Al. Moruzi (1806) și Scarlat Calimah (1812-1818), faimos prin luxul, vitejia și dărnicia sa. Trecând în partea Turcilor, petrecu o vieață de Pașă rămasă proverbială; el peri tăiat de Turci în București: am să-mi durez o pereche de poturi ărnăuțești, să par ca’s Bimbașa Sava AL.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Sava (†531 d. Hr.), egumen al m-rii cu același nume din Palestina, autor al tipicului bisericesc. Pierzându-se acest tipic în sec. 7 în timpul năvălirii sarazinilor, patriarhul Ierusalimului Sofronie (†683) l-a refăcut și l-a completat potrivit timpului respectiv.

SAVA, Iosif (1933-1998), muzicolog român. Activitate prolifică de critic muzical, realizator de emisiuni de televiziune (Serata muzicală TV) și radio. Jurnale muzicale, monografii, dicționare („Claviatura timpului. Jurnal de portativ”, „Muzica și spectacolul lumii”).

SAVA, Ion (1900-1947, n. București), regizor, dramaturg, pictor și caricaturist român. Regizor la Teatrul Național din Iași (din 1930) și București (din 1938). Teoretician al artei spectacolului, a promovat concepția „reteatralizării teatrului”. Inovator în regie și scenografie („Macbeth”). Piese de teatru pirandelliene și cinematice („Ușile”, „Iov”, „Președintele”); pantomimă modernă („Vreau să număr stelele”). Scenarii de regie de film.

SAVA (pe numele adevărat Ratsko) (c. 1176-c. 1236), prelat sârb, fiul marelui jupan Ștefan Nemania. Călugăr la Muntele Athos, unde a înființat mănăstirea Hilandar (1198). Primul arhiepiscop al Serbiei (din 1219) după obținerea autocefaliei față de Patriarhia de la Constantinopol. A sprijinit renașterea culturală și religioasă a țării sale. Sanctificat.

SAVA, râu în V Pen. Balcanice, afluent dr. al Dunării; 940 km; supr. bazinului hidrografic: 95,7 mii km2. Izv. din masivul Triglav (Alpii Iulieni), din NV Sloveniei, prin două pâraie (Sava Dolinka și Sava Bohinjka) care confluează la Radovlijka, curge pe direcție NV-SE, trecând pe la N de Ljubliana și prin Zagreb, formează granița între Croația și Bosnia și Herțegovina (între amonte de Bosanska Gradiška și aval de Brčko) și apoi pe o mică porțiune frontiera dintre Bosnia și Herțegovina și Serbia, C. Savei și se varsă în Dunăre la Belgrad. Navigabil pe 583 km pentru vase mici. Afl. pr.: Soca, Savinja, Krka, Kupa, Una, Vrbas, Bosna, Drina. În antic. s-a numit Savus.

SAVA popular „Sînsava”, gr. Σάββας rege hindus. 1. Sav, Medre, ard. (Met 100); -a și -u, frecv.; -ucă, mold. (Sd XXII); -ul (P3). 2. Săv/a (Ard); -a, C-tin (AO VII 33); -escu, -ulescu, -oiu fam. (î Div); -ești, -eni ss. 3. Săvăscul (C Ștef; Sd XI 73). 4. Săvăncea (Paș). 5. Sevuț (Moț); Sevăscul (16 A III 45); Sevescul (Sucev 142); Sava zis Soban, I. (16 A III 63). 6. -ca: Savca = Sauca b. (16 A III 26; 17 A IV 214) și s.; Săuca, -cești ss. 7. Cu sinc. lui v: Saoiu fam. act.; Săvani pe Siret s. (16 A III 285); Săunica (ib. 310). 8. Săotescu, D. (AO XIII 130). 9. Sub infl. cat. Saba M., ard.

Sava Brancovici (c. 1620-1683), sfânt martir, mitropolit al Transilvaniei, n. la Ineu, jud, Arad, dintr-o familie sârbească refugiată în părțile Aradului. A fost preot la Târgoviște și protoiereu la Ineu până în 1656, când a fost ales mitropolit al Transilvaniei. S-a opus cu dârzenie acțiunii de calvinizare a românilor, dusă de autoritățile maghiare, datorită intrigilor cărora a fost condamnat la închisoare în 1680, unde a suferit chinuri cumplite. Canonizat de Sf. Sinod la 10 octombrie 1955, este sărbătorit la 24 aprilie, împreună cu sf. mucenic Ilie Iorest.

Sava Gotul (334-372 d. Hr.), sfânt mucenic, originar din împrejurimile Buzăului, unde fuseseră aduși din Capadocia părinții săi de către goți. Nevoind să jertfească idolilor și să mănânce din carnea adusă jertfă acestora, a fost martirizat și apoi înecat în râul Buzău. Moaștele sale au fost aduse la cererea sf. Vasile cel Mare, în Capadocia. Bis. îl prăznuiește la 18 aprilie.

ATHANASIU, Sava (1861-1946, n. Ruginești, jud. Vrancea), geolog român. M. de onoare a Acad. (1945), prof. univ. la Iași și București. Studii asupra flișului și formațiunilor neogene din Carpații Orientali. Cercetări paleontologice asupra mamiferelor terțiare și cuaternare din România.

BARCIANU-POPOVICI 1. Sava B. (1814-1879, n. Rășinari, jud. Sibiu), preot și cărturar român. M. coresp. al Acad. (1869), prof. la Institutul Teologic din Sibiu. Participant la Revoluția de la 1848-1849. Autor de manuale și dicționare. 2. Daniil B. (1847-1903, n. Rășinari, jud. Sibiu), biolog, botanist și pedagog român. Fiul lui B. (1). Primul român dr. în biologie, la Leipzig (1874). Primul darwinist român. Inițiator al cercetărilor de biologie experimentală. Lucrări de autonomie și embriologie vegetală. Animator cultural, publicist și fondator de reviste. Semnatar al Memorandum-ului din 1892.

Intrare: Sava
nume propriu (I3)
  • Sava