Samson m. judecător în Izrael timp de 20 de ani, vestit prin puterea-i extraordinară, bătu adesea pe Filisteni; trădat de iubita sa Dalila, care îi tăiă părul pe când dormia, el căzu în mâinile dușmanilor săi.

Samson, (în Vechiul Testament) judecător israelian (sec. 12 î. Hr.), înzestrat cu o forță herculeană. Trădat de Dalila, care era filisteană, i s-a tăiat părul, sursa forței sale, și a fost predat filistinilor, care l-au orbit. Revenindu-i puterile, el se răzbună, dărâmând pilaștrii templului filistean pe acoperișul căruia petreceau 3.000 de oameni, omorându-i pe toți, dar pierind și el sub dărâmături.

SAMSON (în „Vechiul Testament”), judecător israelian (sfârșitul sec. 12 î. Hr.) adversar al filistenilor. La origine, erou solar, așa cum indică și legenda potrivit căreia firele de păr, simbol al razelor solare, constituiau sursa puterii sale deosebite. S. a dărâmat coloanele templului filistean, pierind sub ruinele lui împreună cu 3.000 de filisteni. Subiectul a fost tratat de Saint-Saёns într-o operă celebră.

SAMSON judecător în Israel, ebr. Shimsōhn, „solar” < shemesh „soare”: (EI). 1. Samoson (Ceas și Syn); – pivnicer (17 A II 30), cf. gr. Σαμψών – orașul Samsun din Anatolia, ngr. Sampson (But). 2. Sanson, ard. și mold. (Ard II 43; Isp II²; 17 A V 207); 1652, mold. (RI II 142); -el (Cat mold II). 3. Cu afer.: ard. Son (v. și Paș); Son, Von (Met 69). Son fam. act.; elev (Deal 132); firmă Cîmpina; Sonea, act.; Sonescu prof. 4. Cu ș < s fon. lat-magh.: prob. Șona s. ard. > Șoneru, 1722 (Paș) „locuitor în Șona”; Șona fam. ard., 1738 (Paș), dar nu din germ. Schönau. Șonea, Bucur (BCI IV 13); Șonescu (Ist Pl 360); Șonca, M., olt. (Tg-Jiu).

Samson Samsón face parte din acea categorie de nume de botez care, deși foarte vechi și răspîndite la toate popoarele europene, nu s-au bucurat niciodată de popularitate, folosirea lor fiind cu totul sporadică. Numele în discuție este biblic și a fost purtat de unul dintre cei șase judecători. Hărăzit de la naștere să-i scape pe evrei de stăpînirea filistenilor, Samson se remarcă prin acte personale de vitejie (lupta cu leul, incendierea holdelor filistenilor, uciderea celor o mie de dușmani cu o falcă de măgar etc.). Bine cunoscut este episodul Samson și Dalila, în care ni se povestește sfîrșitul eroului; aflînd că puterea îi stă în șapte șuvițe de păr, Dalila i le tunde în timpul somnului și îl predă filistenilor, care după ce-i scot ochii și-l leagă în lanțuri de aramă, îl pun să învîrtească o rîșniță în temniță. Dar părul crește la loc, puterea îi revine și eroul distruge templul în care se aflau cei 3000 de filisteni, pierind însă și el odată cu aceștia. Cercetătorii vechilor mitologii (mai ales școala mitico-astrală) văd în Samson un erou mitic solar, al cărui nume este apropiat de un cuv. ebraic cu semnificația „soare, lumina soarelui”. Interesant de amintit că zeul Utu al sumerienilor, divinitate solară, în perioada semitică capătă numele Shamash [șamaș]; foarte apropiată de numele în discuție este forma folosită de amoriți – Samsu. Numele pătrunde în onomasticonul creștin, dar răspîndirea lui Samson se explică nu atît prin cultul unui martir celebrat de biserică, cît prin legenda amintită, care a inspirat numeroase creații plastice și muzicale. ☐ Aceeași formă, Samson, circulă în toate limbile europene, cu excepția it. Sansone. ☐ Opera Samson și Dalila (1877) de C. Saint-Saëns este una dintre cele mai reușite creații din lirica franceză modernă.

BODNĂRESCU, Samson (1840-1902, n. sat Voitinel, jud. Suceava), scriitor român. A făcut parte din Junimea. Meditații filozofice, epigrame („Din scrierile lui S. Bodnărescu”); drame („Lăpușneanu-Vodă”), nuvele romantice.