opțiuni

O definiție pentru Rândul

Enciclopedice

RÎNDUL, b. (16 B VI); Rîndoae, Dobra (17 B I 297), marital, < subst. rînd.

Intrare: Rândul
Rândul nume propriu
nume propriu (I3)
  • Rândul
Exemple de pronunție a termenului „Rândul” (50 clipuri)
Clipul 1 / 50