rus², rusă a [At: ANON. CAR. / Pl: ruși, ruse / E: bg рус, srb rus] (Îvr) 1 De culoare roșie Si: roșcat (1). 2 (Îe) A fi ~ A fi om roșu la față și la păr.

rus adj. m., s. m., pl. ruși; adj. f. rusă, pl. ruse

RUS, etnic, luat, ca și alte etnice, în funcția de prenume, din care se creează, în a doua generație, un patronim sau n. de familie, așa că el nu poate indica întotdeauna originea etnică; mai intervine și sensul de „blond, roșcat” (Tiktin) al cuvîntului rus ca și în l. sud-slave (Miklosich) și adj. rom. rus, rusav cu același sens. După 1775 „Rusu” indică numai originea etnică (BA sl. 19). I. 1. Rus b. (Ard; Moț; CL); -eni, -ești ss.; Rus Mihai și – Toader (Dm); -u (Ștef); -ul (Dm; Ștef; Buc); prenume: Rusul și fratele său Laur (17 A V 237); – fiul lui Gavril Nemiș (17 A V 262); – fiul lui Toader Parovii (17 A IV 453); – Soli, mold., 1618 (BCI IV 204); Rusul sîn Iona Tuțulescula, într-un act. slav. (Glos) „R. fiul lui Ioan Tuțulescu” (Tătulescu în mss. Singeorgiu 1507). 2. Rusulei, Ivan (17 A III 101). 3. Rusuleț, I. (17 A II 202). 4. Rusa f., act.; Rusa zis și Rusu și Rusin, Stan (Flor 36; Ț-Rom 105,111); Rusa = Rusul, Stoica1415 (Div 53). 5. Rusan fam. (Buc; Ard); -ul (17 A II 193); Rusăn/ești s. (C Ștef; Giur 331); -escu (IS 277); -escul (Sd XVI 74); cf. cu h: Hrusana (Conv. Lit. 1922 p. 410). 6. Ruse (P¹); – I. (17 A IV 118). 7. Rusea (17 A II 233); Rusia b. (Sd XI 87). 8. Rusăești s. (C Ștef). 9. Rusaila b. (Sd XV 79). 10. Rusen (17 B III 36); -i s., mold. (Ștef); -ești s. (16 B III 219). 11. Rusil din Drajna (Drj 49); -ă, C. (Ocina); Bîsca Rosilii sau Roșilii apare la 1819 în forma Basca Rusului (BCI IV 153). La Rusaila și Rusil(ii) poate fi o influență a subst. Rusalii. 12. Rusin b. (13 – 15 B 147; Drj 77; Cat; 16 B VI...) etc.; -ești (Cat). 13. Forma Rusii, cu s în loc de ș, apare în două toponime moldovene, sat și moșie (C Bog; Sur XXIV), zise mai tîrziu Siliștea Ruselor (C Neamț II 14 – 16) și numite, se spune, după Rus Toader 13 bis. Ruși și Rusciori ss. 14. + -man: Rusman diac din Vălenii de Munte 1711, 1719 (BCI XI 91, XV 62) și strămoșul acestuia (+ -ean): Rusmăneanul din Vălenii de Munte (17 B I 319), care la 1608 se vindea „vecin” cu moșia și feciorii. 15. + -oiu: Rusoiul, St. (17 B I 481). 16. Femininul circulă ca prenume de faimă sau de modă: Rusa, f., munt. (16 B III 322; P¹⁴); f., mold. (Sd VII 379); olt. (AO XV 287); dobr. (RI XI 205). 17. Cu u < o: Ros b. (Ard); Rosin, M. (Olt). 18. + Sindilar: Rusindelaru, act. II. Rus + -cu, -ca: 1. Rusco (Dm); boier (16 B IV 130); – post. (17 B II 281). 2. Ruscan, T. (Buc); -i s. (Ștef). 3. Feminin: Rusca (Ștef; Tec I; Isp ll¹; 17 A IV 486, V 277); – soră cu Mărica (16 A I 166); – fiica Șendrei hatman (A Gen II 71); – Căldărușoaia (17 A V 23, 156); – cneaghina 1609 (Sur XXI); în genitiv: Ruscăei. 4. Cu h: Rusca = Hrusca t., mold. 5. + Roșca: Rusca moșie (Tec II)_V; f. (Ard). III. Din ung. orosz „rus”: 1. Orăș b.(DM 33; Sd XI 86, 274; Isp I¹; 17 A I 12) etc.; -a, -ani, -eni, -inca ss.; cf. și (BA ung). 2. Oroș (Mar); – Cazan (17 B III 376). 3. Orîș, -escu (Dm). 4. Oreș, Iurie (16 A I 338). 5. Oriș fam. (Dm; Ștef). 6. Cont. cu subst. oraș: Oraș/a, -ani, -ul ss. La formele 1 – 5 înlocuirea lui s (< ung sz) cu ș provine din confuzia cu subst. oraș.