2 definiții pentru Ruptură
Ortografice DOOM
ruptură s. f., g.-d. art. rupturii; pl. rupturi
Enciclopedice
RUPTURĂ subst. 1. – Mic (Dm). 2. Rupture b. olt. (Sd VI 457).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: Ruptură
Exemple de pronunție a termenului „Ruptură” (50 clipuri)
Clipul 1 / 50