rujă (pop.) s. f., art. ruja, g.-d. art. rujei/rujii; pl. ruje/ruji

RUJĂ subst. 1. Ruja pren. și fam., ard. (Paș); – f. (Drag; Ard; 16 A I 245, III 229; Sd XI 87); – fam. (Ard II; RI XIII 285) etc.; Rujă b. (16 B III 231). 2. Cf. Răja b. (Ard II 94). 3. Rujea (16 B I 84); – de Cotnar (17 A V 291). 4. Rujan (17 B II 58); – - Nițu, munt. (BCI VIII 35); -a (nume de vită). 5. Rujen (16 B I 43). 6. Rujici (Dm).