ROHAT < ung. rohad „putred” (etim* BA ung 24). 1. Rohat, T. 1482 (Ștef; Sd VÎ 143); – Sima și Micotă (16 A I 99). 2. Cu met. Rahotă (Ard). 3. Cu asim. progresivă: Roholă, Hilii (RI XXXI 192); Rohotescul (Sur VIII); – D., nepot lui T. Rohat (Sd VI 143); Ruhat, Drag. 1451 (Cat).