roată² (unitate militară) (înv.) s. f., g.-d. art. roatei; pl. roate

ROATĂ subst. 1. – Ioan, mold., deputat în Adunarea Ad-hoc. 2. Rota m. post. munt. 1612 (acte Cătina Bz); Rot/ă b. (Ard II 37; Sd XVI); -eni s. 3. Roatăș (Sd XI 258); – vătah (16 A III 466). 4. Rotică, mold., act. 5. Rotil/ă, T., mold. (Sd XXI 260); -ești s. 6. Rotaru, fam., act. < subst. rotar.