O definiție pentru Resu

Enciclopedice

RESU, Lambru, ar. (RI V 77); Ressa b., 1202 (11 – 13 C I 26); coincidențe: trac. Ressus, rege; cf. blg. пeцa „moț” „șuviță”.

Intrare: Resu
nume propriu (I3)
  • Resu
Exemple de pronunție a termenului „Resu” (3 clipuri)
Clipul 1 / 3