rață s. f., g.-d. art. raței; pl. rațe

RAȚĂ subst. 1. – Ioniță (Ștef); – fam. (Bîr I; Buc). 2. Rate, -a, Rați (ib). 3. Rață zis și Rațu, mold., din Solești (BCI IV 191); Rațu, N. (CL; Buc). 4. Rățu, A., mold. (RI XI 220); -lea, munt., 1787 (RI I 21); -lești s. 5. Rățiu, olt., 1579 (AO XXI 187); Răție, olt. (17 B IV 511). 6. Rățoiu, Popuția, țig. (Ștef).